Nevoie de cadouri…


Imagine

Alin Gabriel a fost un cadou de Craciun pentru parintii sai. Mosul l-a adus ceva mai devreme, dar probabil asa se intampla cu darurile mai speciale din desaga. Nu putea sa-l aduca pe bietul copil in acelasi sac plin de jucarii. Pana la urma, in ziua de Craciun mama sa, Amariei Mihaela, o fi simtit cel mai bine spiritul sarbatorii. Pe la geamuri nu mai conteneeau sa vina colindatori care cantau despre o alta mama amarata. Vorbeau despre cum Maria umbla sa nasca un prunc, despre cum a ajuns sa faca asta intr-o pestera. Intelegea doamna Mihaela bine situatia aceasta. Nici ea nu avea prea multe, dar la fel, si pentru ea, copilul asta nascut a fost un cadou atat de frumos incat nici nu a mai contat saracia lor. Au trecut deja aproape 5 ani din ziua in care pustii cantau la fereastra despre un copil „mititel, infasetel” in timp ce doamna Mihaela il infasa si ea pe al ei. Asa ne vin uneori cadourile in viata de la Cel de Sus. Acum familia Amariei mai are nevoie de un cadou. Anul acesta au trait alta sarbatoare putin diferit. In martie fiecare leaga snururi rosii de altele albe si vestesc astfel venirea primaverii. Doamna Mihaela a vazut sangele copilului ei pe cearsafuri albe. Asta nu a mai fost deloc un cadou. La inceputul anului era cu familia in Cipru. Nu prea au saracii cum sa gaseasca la noi un loc de munca pentru a-l intretine pe Alin Gabriel si pe fratiorul lui. Au mers pe unde au putut. Dar acolo s-au trezit intr-o zi ca lui asta micu ii e rau. Rau de tot. A tot vomat timp de o luna. Pe la sfarsitul lui februarie parintii au aflat ca in capusorul copilului a crescut o tumora. Pe 1 si pe 7 martie a suferit doua operatii. Domnul Amariei Ciprian, sotul, s-a vazut nevoit sa alerge cu flori la medici, nu la sotie. Nu s-au dat batuti. Spera. Inghit in sec si respira adanc para pentru a-si reface puterile. Alin Gabriel e frumos foc si timid cat incape. Sta doar lipit de mama sa. Te priveste peste umarul ei. E tacut. Are ochi frumosi. E ca un cadou de Craciun. Parintii nu mai au nici un venit acum. Traiesc din cele doua alocatii ale copiilor. 168 de lei. Astia sunt banii care intra in casa lunar. Exact costul drumului pana la Bucuresti si inapoi. De-ar mai veni o data Craciunul si mosul ala cu daruri potrivite asa parca in mod special! Sa puna acum in sac niste sanatate si sa-l verse in prag la spitalul  Fundeni. Ar iesi bucuroasa mama si l-ar ajuta pe mos cum ar putea. Si asa sta si se usuca langa copil, speriata, dezorientata. Au nevoie saracii de orice. Si o paine si un cuvant bun. Si de sanatate multa. Nu pentru ei. Pentru asta micu. Pentru copii strang ei acum tot ce gasesc. Daca aveti ceva ce va prisoseste puteti oricand sa o sunati, sa-i vorbiti. Zice ca e disponibila. Vorbe bune, incurajari – astea pot veni oricand. Necazurile sa mai stea si ele pe campii.

Cont deschis in lei pe numele Amariei Ciprian Marian la Banca Transilvania: RO71BTRLRONCRT0210258101

Cont deschis in euro pe numele Amariei Ciprian Marian la Banca Transilvania: RO21BTRLEURCRT0210258101

Nr tel Amariei Mihaela: 0769.588.095

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s