Lacrimi pentru curajoasa Cosmina


Ieri, 26 ianuarie 2010 – Cosmina a incetat din viata! Dumnezeu sa o odihneasca!

Acest articol a fost publicat în 1. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Lacrimi pentru curajoasa Cosmina

  1. adriana spune:

    De ieri, 26 ianuarie, Andreea Cosmina se indreapta spre Rai. Stim de la Sfintii Parinti ca pana la 40 de zile, sufletul calatoreste.

    Astazi, incepand cu ora 11, Cosmina a plecat spre locul unde se va odihni. Au insotit-o crinii, garoafele albe, portretul udat cu lacrimile Stelutei, mama indurerata si rugaciunile duse la Bunul Dumnezeu de catre Maica Sa, Sfantul Ioan Gura de Aur si Sfantul Ierarh Nectarie.

    A facut un scurt popas, aproape de locul unde isi avea duhovnicul, aproape de Manastirea Radu Voda si a pornit mai departe spre Mizil.

    Pana maine se va odihni in mica biserica de lemn, acolo unde ii placea sa mearga si va fi inconjurata de vechii ei prieteni, familie si colegi, urmand ca apoi sa plece spre Boldesti.

    Ieri si azi, am simtit ca de acum incolo, Cosmina poate sa fie peste tot, atata timp cat o vom purta in inimile noastre; va rade odata cu noi, va plange odata cu noi si ne va astepta la reintalnire, Acolo Sus; conditia este sa ii urmam exemplul: sa ne traim viata demn, cu Dumnezeu in suflet, cu zambetul pe buze, inconjurati de multi prieteni asa cum a facut-o ea.

    Am intalnit-o acum 5 luni, pe 26 august, de ziua mea. Astazi am realizat ce dar frumos am primit atunci: o lectie de viata si dupa cum imi spunea ieri o buna prietena comuna,

    Nu noi, cei care am intalnit-o, am ajutat-o:

    Cosmina ne-a ajutat sa ne cunoastem pe noi insine!

    Drum bun, mica prietena! Drum bun, mare suflet! Mergi acoperita de ingeri si roaga-te pentru toti copiii bolnavi; saluta-i pe Andra Ioana si pe Luis si iarta-ne pe noi, cei care nu am facut mai mult pentru tine!

    Domnul sa iti odihneasca sufletul, acolo unde tu si EL veti fi nedespartiti pentru vesnicie!

  2. adriana spune:

    Cosmina, parte si din viata mea

    Fata cu nume de sfinti, unul apostol si ocrotitor al romanilor, altul doctor fara de arginti, Andreea Cosmina ar fi implinit anul acesta pe 01 iulie, 16 ani. A fost un copil care invata bine, olimpica la matematica, sportiva si iubitoare de lecturi duhovnicesti; o adolescenta sensibila dar puternica pe care ati intalnit-o pe bloguri, prin ziare, pe la diverse emisiuni televizate si din afisele lipite pe usile unor biserici.

    Anul trecut, dintr-o fata care nu ducea lipsa de nimic, un teribil accident (masina in care se afla si tatal ei a lovit mortal o tanara bolnava psihic); cu toate ca a fost doar martor la acest accident, tatal Cosminei a suferit un soc si de atunci toate s-au schimbat si rand pe rand, boala tatalui, divortul parintilor, Steluta si Valentin Marian, plecarea din casa parinteasca au culminat cu diagnosticarea Cosminei; leucemia acuta mieloblastica.

    Multi dintre noi am cunoscut-o la spital, acolo unde de aproape 9 luni, impreuna cu mama ei, ca si cum s-ar fi pregatit sa intre in alta viata, traia cu speranta ca va invinge boala dar si cu convingerea ca toate sunt din voia Domnului; avea lipit la vedere, pe frigiderul din camera de spital, un crez tiparit pe o poza vesela, “Eu si Domnul meu, nedespartiti pentru vesnicie”.

    A purtat o cruce pe care era scris un diagnostic greu de dus si pentru un adult, dar pentru un copil atat de fragil. Se ruga impreuna cu mama ei la Maica Domnului si la Sfantul Nectarie; se spovedea si primea Sfanta Impartasanie.

    Cosmina a fost un copil pentru care Leucemia Acuta Mieloblastica, nu era o eticheta ci o lupta, asa cum a invatat la karate (anul trecut primea centura albastra). Cosmina a fost un copil care nu si-a pierdut zambetul, credinta si speranta; o fata simpatica, prietenoasa si dornica de vizitatori dar nu in ultimul rand, Cosmina, este un copil al Lui Dumnezeu, la fel ca noi toti.

    In jurul Cosminei s-au strans multi oameni si s-au legat multe prietenii, as spune ca in jurul ei s-a format o mare familie la fel cum se formeaza in jurul oamenilor buni, fie ca sunt adulti, fie ca sunt copii.

    Pentru mine, Cosmina a fost al doilea exemplu de ceea ce inseamna Biserica Lui Dumnezeu, de cum vrea Dumnezeu sa fim unii cu altii: frati. Cand unul dintre noi are o povara sa stim ca este altul langa noi, care sa ne ajute sa o ducem, pentru ca pana la urma toti ne ducem povara cu ajutorul Domnului.

    Daca primul exemplu, un parinte, este chiar din randul Bisericii si mi se pare firesc sa fie un om bun si iubit, pe care ti-l doresti mereu aproape, cand intalnesti si in mijlocul semenilor un astfel de om, nu poti decat sa zici: Slava Tie Doamne, ca ne arati multe dintre minunile Tale!

    Am fi putut face mult mai multe pentru Andreea Cosmina si sunt oameni care chiar au facut tot ce era posibil. Noi, ceilalti, nu ne-am rugat suficient pentru ea. Daca pentru 150.000 de euro era nevoie de mult timp, campanie inceputa cu dragoste de catre colegii ei din Mizil si continuata la Bucuresti, pentru rugaciune timpul ne era suficient.

    Incepand cu 26 ianuarie, Andreea Cosmina se indreapta spre Rai. Stim de la Sfintii Parinti ca pana la 40 de zile, sufletul calatoreste. Miercuri, Cosmina a plecat spre locul unde se va odihni. Au insotit-o crinii, garoafele albe, portretul udat cu lacrimile Stelutei, mama indurerata si rugaciunile duse la Bunul Dumnezeu de catre Maica Sa, Sfantul Ioan Gura de Aur si Sfantul Ierarh Nectarie.

    A facut un scurt popas, aproape de locul unde isi avea duhovnicul, aproape de Manastirea Radu Voda si a pornit mai departe spre Mizil. Pana joi s-a odihnit in mica biserica de lemn, acolo unde ii placea sa mearga si sunt convinsa ca a fost inconjurata de vechii ei prieteni, familie si colegi, urmand ca apoi sa plece spre Boldesti, unde va fi inmormantata sambata, dupa Sfanta Liturghie.

    Am simtit ca de acum incolo, Cosmina poate sa fie peste tot, atata timp cat o vom purta in inimile noastre; va rade odata cu noi, va plange odata cu noi si ne va astepta la reintalnire, Acolo Sus; conditia este sa ii urmam exemplul: sa ne traim viata demn, cu Dumnezeu in suflet, cu zambetul pe buze, inconjurati de multi prieteni asa cum a facut-o ea.

    Tanara, desteapta, frumosa si inteleapta, Andreea Cosmina imi reaminteste de o sfanta mucenita, parca desprinsa din Vietile Sfintilor. Am intalnit-o acum 5 luni, pe 26 august, cand imi serbam onomastica. Astazi am realizat ce dar frumos am primit atunci: o lectie de viata si dupa cum imi spunea o buna prietena comuna: Nu noi, cei care am intalnit-o, am ajutat-o; Cosmina ne-a ajutat sa ne cunoastem pe noi insine!

    Drum bun, mica prietena! Drum bun, mare suflet! Mergi acoperita de ingeri si roaga-te pentru toti copiii bolnavi; saluta-i pe Andra Ioana si pe Luis si iarta-ne pe noi, cei care nu am facut mai mult pentru tine!

    Domnul sa iti odihneasca sufletul, acolo unde tu si EL veti fi nedespartiti pentru vesnicie iar noua, celor care te-am intalnit sa ne dea puterea sa nu ne lasam coplesiti de durere!

  3. adriana spune:

    Astazi la Boldesti, din casa bunicii, prietena noastra porneste spre locul unde se va odihni. Toate vor fi albe precum sufletul ei: crucea, sicriul, zapada; mai putin pamantul care aminteste de tot negrul care exista in cancer.

    Sper ca mesajul meu sa aduca un strop de liniste in sufletul greu incercat al Stelutei, mama greu incercata.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s